Perspectivă, obiectivitate și Bruce Dickinson

“You can’t paint a picture if all you can see is at the end of your paintbrush” – Bruce Dickinson

O experiență, mai ales una nouă prin care nu am mai trecut înainte, o percep oareșcum inevitabil prin prisma propriilor trăiri, emoții sau vânătăi … după caz.  Feedback-ul primit de la oamenii care au trecut împreună cu mine prin același proces – priceless. Deschiderea largă a urechilor și mai ales a minții atunci când cineva îți face un astfel de cadou – obligatorie și de la sine înțeles (sau cel puțin așa văd eu lucrurile).

În ultima lună am pus la cale două experiențe noi care mai au nevoie de ceva șurubăreală și de fiecare dată am primit un astfel de cadou. Ăsta o fi norocul meu, să am parte de oameni faini care aleg să dea feedback constructiv, capabili fiind să se învârtă într-o astfel de experiență privind-o din mai multe unghiuri, căutând să învețe de peste tot.

Citatul l-am cules din Autobiografia lui Bruce Dickinson (vocea principală a trupei Iron Maiden) mi s-a părut al naibii de util / de ținut cont atunci când pleci la drum cu o experiență, un produs, un serviciu, un proiect nou de care ești iremediabil îndrăgostit(ă).

El vorbea despre cât de ușor e să-ți perzi obiectivitatea atunci când stai prea aproape de creația ta (oricare ar fi ea) și nu ești deschis să asculți o a doua părere.

Imaginea pe care am ales-o pentru articolul ăsta nu e luată la întâmplare de pe net. Fotografia e făcută în deșertul Atacama acum 2 nopți de un prieten pe numele lui de scenă Dorin Măntoiu. Noaptea în care a fost făcută a fost rece -10°C….

Am ales-o pentru că mi-a plăcut ce transmite, claritatea și calitatea ei. Nu poți scoate ceva atât de bun stând în sufragerie cu aparatul scos pe geam, fără să investești în echipament, în tine ca să știi ce să faci cu echipamentul ăla, să strângi bani pentru a ajunge în locul ăla, să vrei să stai la -10 grade la capătul pământului pentru că ai tu o imagine în cap … abia la sfărșit vine talentul de a “vedea poza”.

Închei întorcându-mă la citatul cu care am început și mă gândesc că, imaginea apare în urma dansului executat de pensulă pe suprafața pânzei, dar dacă stai cu ochii doar pe punctul de contact și nu ai în față toată perspectiva … s-ar putea să nu înțelegi cum naiba ai ajuns la cocomârla ce rezultă la final.

Poate dacă ești Picasso te doare la bască, spui că asta a văzut artistul și cu asta basta … ești Picasso? 🙂