Am văzut lumină într-o beznă totală

Până să îl cunosc pe Cristian Lascu interesul meu pentru peșteri era minim spre inexistent. Am intrat o dată sau de două ori împreună cu un prieten pasionat de fenomen dar întunericul, umezeala, lipsa echipamentului adecvat și o ușoară senzație de claustrofobie m-au “‘ținut în loc” și nu am mers prea departe cu activitatea asta.

În mai puțin de două săptămâni mă întorc sub pamânt pentru a 5 oară în ultimii 2 ani. Principalul element diferențiator – Cristian Lascu.

Pupincurismul nu are nimic de a face cu articolul ăsta, asta ca să o lămurim de la început. Ca orice om și el are metehnele lui dar când pășești împreună cu el într-o peșteră, oricât de plicticoasă sau lipsită de strălucire aparentă o fi, ai senzația că ai aterizat într-un documentar bun narat de Morgan Freeman. Vocea și accentul par ușor diferite…

Reușește să îți explice pe întelesul tău ce vezi, te ajută să urmarești curgerea timpului pe pereții acoperiți cu umezeală, pietre, dantele sau rahat de liliac. Împletește simplu și natural munca lui Emil Racoviță cu aventurile lui Jacques Cousteau la bordul navei Calypso cu poveștile despre îndrăzneala și priceperea scafandilor de peșteră români și străini care și-au luat inima în dinți și au explorat Sifonul Negru de la Izverna.

Omul este o Enciclopedie ambulantă și, ce apreciez eu cel mai mult la el, împarte cu plăcere din experiența lui și povestile pe care viața i le-a țesut de jur împrejur.

În zilele de peștereală petrecute împreună, am facut cunoștința (pe lângă cei menționați mai sus) cu: NASA, Peștera Humpleu, G.E.S.S., National Geographic Society, Pestera Vântului, un ecosistem unic în lume descoperit în Peștera Movile din România, preotul din Cojeni sau Cultura Cucuteni …

Îmi place să citesc, microb prins de la taică-miu, dar implicandu-mă în discuțiile și poveștile astea e mai limpede ca niciodată câtă maculatura mai am de buchisit dar mai ales experiențe de trăit la persoana întâi. Cristian Lascu e la finalul celei de a șasea decade de viață, dar nu dă prea multe semne cum că ar vrea să se oprească și asta e bine.

Cel puțin pentru mine Cristi o aprins lumina acolo unde era o beznă totală. Clișee cu “învățarea începe dincolo de zona de confort” se găsesc pe toate gardurile și wall-urile de Facebook dar constat că e foarte bine să mă văd la începutul unui nou drum … !