Invidia de weekend

Aproape in fiecare weekend vad cum degetele-mi bat pe tastatura urmatoarea secventa de litere: “INVIDIE PURA, HAVE FUN”.

La inceput am crezut ca sunt invidios pur si simplu pe faptul ca prieteni, cunoscuti sau oameni pe care ii stiu doar de pe Facebook pun poze de pe munte, plaje superbe, cocotati pe un snowboard sau facandu-si un selfie cu un coral superb. “Mda, ce bine arata, mama ce mi-ar place si mie sa fiu acolo!”.

Treptat am inceput sa-mi dau seama ca de fapt mi-ar fi placut nu neaparat sa fiu in acel loc ci sa fac parte din acea experienta, din povestea cap coada traita de ei. In spatele unei fotografii “de-ti sta mata in coada” stau multe ore de truda, transpiratie, orgolii, certuri, alergatura dupa echipamente sau bani cheltuiti pe ele in magazin, zambete, injuraturi si mai ales decizia de a face toti pasii – de la primul pana la ultimul.

Dispozitia mea se schimba in functie de “ce parte a ecranului sunt” si e al naibii de bine cand nu sunt pe partea dotata cu tastatura. Anul asta aduce experiente noi si abia imi incap in piele de nerabdare sa fac parte din ele, sa cunosc noi oameni interesanti si deschisi la minte care iau decizia de a face si ei toti pasii alaturi de mine – de la primul pana la ultimul.

In muntele de cacat prin care trebuie sa inot, din cand in cand, pentru a o scoate la capat ma fortez sa ma opresc si sa zic “ptiiiu ce bine e sa pui la cale astfel de experiente impreuna cu oameni foarte frumosi care vor sa-si impartaseasca povestea cu tine” si brusc parca nu mai e asa de neagra situatia…si chiar nu e.

Invidie de weekend, pe naiba, e doar un alt catalizator care ma ajuta sa fac lucrurile “sa se intample”. Hai cu invidia, functioneaza!