Uite că anul ăsta se fac 10 ani de când ne întoarcem, la fel de curioși și nerăbdători, în ținutul: boșimanilor, himba, herero, al elefanților, hipopotamilor, leilor, dik dik-ilor, al apusurilor spectaculoase și răsăriturilor reci, al conversațiilor din jurul focului și smereniei în fața naturii generoase. Pentru mulți e experiența vieții, locul în care s-au reconectat la ei și la natură, în care au reușit să încetinească motoarele cu care gonesc zi de zi acasă, unde și-au făcut prieteni noi, un festival culinar plin de mirodenii și bucate cu gust unde sarea e SARE și piperul PIPER!

Fundul îți cam înțepenește de la multele ore petrecute în mașină dar nu ai cum să vezi și să înțelegi locurile astea dacă stai doar într-un singur punct, că zău aș sta două săptămâni numai în râuri efemere, sau mai bine în Spitzkoppe, ba nu mai bine sub baobab în Nord, a…știu, pe malul râului Kwai unde vin animalele la noi și fără să ne mișcăm … înțelegi ce zic? 

Locul ăsta a devenit încet încet, fără să îmi dau seama, un al doilea acasă unde mă simt primit și bine venit așa cum sunt, unde abia aștept să ajung și de unde mă rup de fiecare dată la plecare. 

Împreună cu Ana și Ionuț (a căror povești le găsiți aici) găzduim experiența asta cu mult drag, emoție d’aia bună și o nerăbdare permanentă de a ajunge odată și încă o dată. Anul ăsta mergem în August. Dacă vrei să trăiești pe pielea ta aflii mai multe aici