I · Origine și migrație

În nord-vestul Namibiei, acolo unde podișul arid se contopește cu râul Kunene, trăiește unul dintre ultimele popoare pastorale semi-nomade din sudul Africii: Himba. Prima vizită a autorilor în această regiune a coincis, din întâmplare, cu zilele în care comunitatea își plângea căpetenia — o procesiune funerară cu femei înalte, împodobite cu coliere și brățări groase, pe pielea colorată cu ocru, și bărbați care cântau în unison, lovind pământul cu picioarele, în timp ce sunete ciudate de fluier se auzeau dintr-o sticlă de bere goală transformată ad-hoc în instrument.

Stânga: femeie Herero. Dreapta: femeie Himba. Din punct de vedere etnic și lingvistic, sunt strâns înrudite.

Tradițiile orale și dovezile lingvistice plasează originea Himba în regiunea Marilor Lacuri din Africa Centrală. Migrații succesive au purtat populațiile proto-bantu spre sud de-a lungul a câteva milenii, iar prin secolele XVI–XVII strămoșii Himba și ai Herero se așezaseră deja în ceea ce este astăzi Kaokoland. Separarea celor două grupuri s-a produs în urma unei secete devastatoare și a raidurilor războinicilor Nama de la sfârșitul secolului al XIX-lea: o parte a populației Herero, rămasă fără vite, s-a retras peste Kunene, în sudul Angolei. Când acești refugiați s-au întors, au fost porecliți OvaHimba — un termen derivat dintr-un cuvânt pentru „cerșetor”, o origine înrădăcinată în rușine, dar asumată astăzi cu mândrie.

II · ADN și rudenie

Mamă Himba și copii în așezarea Ohumgumure

Studiile recente de arheologie moleculară confirmă, dar și complică tradițiile orale. Cercetările genomice arată că populațiile Himba și Herero poartă un amestec distinctiv de strămoși bantu din Africa Centrală și un semnal mai vechi, înrudit cu populațiile Khoisan din bazinul Kalahari — locuitorii ancestrali ai regiunii, integrați probabil prin generații de coabitare și căsătorii mixte. Himba au afinități genetice și cu grupurile Ovazemba din lungul Kunene, cu Kuvale din sudul Angolei și, mai îndepărtat, cu populații bantu din vestul Zambiei și sud-vestul RD Congo, în concordanță cu rutele de migrație sugerate de arheologie.

Curios, deși împart de mult timp regiunea cu tribul San (boșimanii), Himba sunt distincți de aceștia atât genetic, cât și lingvistic — semn că, deși contacte au existat, cele două popoare nu au o descendență comună.

Continuarea articolului — despre sistemul rar de descendență dublă al societății Himba, rolul central al vitelor în viața spirituală și economică, împărțirea tradițională a muncii și obiceiurile de căsătorie — poate fi citită integral pe Into The World:

👉 Himba, o lume din foc și pământ roșu – Partea I (articolul complet, pe Substack)