Săptămâna trecută povesteam că după o expediție nebună cu motocicletele de-a lungul Dumului Mătăsii, am eșuat în încercarea de a trece granița în China, pe care visam de mult să o vizităm. Călătoriile pe cont propriu sunt un pic mai complicate în această parte a lumii… Soluția noastră? Niște biciclete second hand achiziționate din Chengdu și o combinație de pedalat, trenuri și autobuze, prin care am izbutit să explorăm de capul nostru din Beijing până în Tibetul de Est.

LA SUD DE BUDDHA

Am rămas cu povestea pe Platoul Qinghai-Tibet, în Ba Mei, un orășel aflat la o altitudine de 3500 de metri. De aici avem de traversat un nou carusel alpin. Virajele sunt lungi și strânse. Peisajul se dezvăluie lent.

Ne aflăm pe ruta sudică a autostrăzii Sichuan-Tibet, cel mai lung drum de mare altitudine din China în prezent. În anii ’50, când a fost construit, a fost o sarcină extraordinară pentru China, din cauza terenului complex. Această parte are 2149 km lungime și se reunește cu ruta nordică (2412 km lungime) la Podul Xindu (Xinduqiao). Întregul sistem rutier leagă orașul Chengdu din provincia Si Chuan de Lhasa din Regiunea Autonomă Tibet și face parte din G318 (adică artera Shanghai – Zhangmu).

Aici, în aerul rarefiat de la aproape 4000 de metri altitudine, se întind pășunile ancestrale ale Tibetului de Est, presărate cu stupe tibetane, sau chörten, cum le zic localnicii (mchod rten). Aceste monumente sacre seamănă cu ce am văzut în regiunile cu tradiții budiste din nordul Mongoliei și de pe Lacul Baical. Am învățat de la budiști să nu trecem indiferenți. O stupa e un loc sacru, o pauză în tumult. Așa că oprim și facem koras, adică mergem în sensul acelor de ceasornic în jurul bazei pătrate (pământul), peste care tronează o cupolă (apa) și o turlă (simbolul focului), reflectând la ce tot ne-a adus aici.

Mai degrabă o stație de întâlnire pentru ciobani și pentru pelerinii budiști decât un oraș propriu-zis, Ta Gong (sau Lhagang) ne întâmpină cu un han dărăpănat. Ne cățărăm pe un deal din spatele hanului pentru a admira priveliștea și brusc, nu mai suntem singuri. Se spune că dulăii tibetani sunt formidabili – reușesc să-i alung cu tusea violentă pe care am căpătat-o după ce am campat noaptea trecută în frig.

Observăm că în epoca vitezei, până și teritoriul nomazilor s-a mai schimbat. Spre estul localității se coagulează un nou cartier, iar lamaseria fondată în anul 652 și distrusă în timpul Revoluției Culturale din China a fost refăcută și este din nou în uz.

Tragem peste noapte la cineva din sat. Obloanele cabanei sunt decorate cu ung dkar, scoica prin care cică s-ar putea auzi chiar vocea lui Buddha. Iată trecutul geologic al Tibetului, cândva un fund de ocean, distilat în șamanism. Casa e întunecoasă și rece. Gazda ne poftește să ne lăsăm bagajele în salonul cu prici și godin gigantic pe mijloc. Aruncăm un ochi prin magazia de alimente, apoi trecem prin antreu în ultima încăpere, care pare să fie totodată bucătărie și living. Ne-am adunat – noi, gazda și cei trei copii – în jurul reșoului electric și încercăm să ne dezmorțim. Formulele de salut odată epuizate, conversația lâncezește. Din plictiseală, bem ceai. În Tibet asta înseamnă câteva frunzulițe rătăcite în apă îndoită cu lapte și suficient unt încât să provoace un atac coronarian rapid chiar și unui cal. Spre miezul nopții gazda noastră se apucă să ciopârțească un ditamai piciorul de iac, direct pe podea. Cuminți, ne retragem în odaia de alături, unde adormim vegheați de un poster sexy, sub care atârnă o decupătură din ziar cu chipul actualului Dalai Lama.

Dimineața e înșelător de senină. Pajiștile Tagong sunt deja în strânsoarea iernii – din fericire pentru noi, cândva în timpul nopții, acești tibetani miloși au îngrămădit peste noi trei plăpumi de lână. Ca să mă spăl pe dinți, trebuie să sparg pojghița de gheață care astupă robinetul din curte. Cer voie gazdei să fierb niște apă pe sobă și o poftim la un terci de ovăz. Pare reticentă să guste micul nostru dejun incolor, inodor și mai ales fără carne. Lucrurile se schimbă când aduc borcanul cu smântână de iac!

Restul poveștii pe 2intotheworld