Despre Oxygen Camp / Florin Ghita
Hai sa va spun o poveste...
Era vineri, undeva in jur de 16.30, cu Alina la volan, in masina se asternuse linistea. Paul ne mai ciupea cu cate o intrebare, Andrei statea cuminte, sa nu o inghesuie pe Andreea, Andreea sa nu ma inghesuie pe mine, eu...eu stateam bine. Dar liniste. Tin minte cu ce am spart tacerea atunci: "Mereu e asa. La dus, toata lumea e tacuta, putin rezervata. Apoi, fara sa-ti dai seama, a trecut si, pe drumul de intoarcere, nimanui nu-i mai tace gura. "
Credeam ca glumesc, dar ce sa vezi: s-a facut duminica, nici nu ti-ai dat seama, conduce Paul si, binenteles, nimanui nu-i tace gura. Esti frant, dar pe cuvant daca vrei sa te duci acasa.
A trecut un weekend in care ai fi putut alege canapeaua pentru un vin, lectura sau, mai trist, TV. Poate o bere "cu baietii", un film ori o pizza. Variante de rutina exista si nu putine, din pacate...
Dar hai sa-ti spun...