Oarescum perplex dar nu tocmai mirat
Bag seama ca maica-mea are dreptate cand spune ca o crescut un semi-naiv. Io ma tot zbat sa ii dovedesc contrariul dar timpul si experientele asezate de-a valma in rucsac se incapataneaza sa ii dea, in cea mai mare parte, dreptate. Nu e vorba de o experienta sau o intamplare anume care trage un semn in glie si imi arata ca asa e, sunt o multime de lucruri mici … sa ma explic.
Stau de vorba cu oameni de tot felul: corporatisti, antreprenori, freelanceri … unii mai angajati, altii mai manageri, unii mai orientati altii mai dezorientati dar toti cu un oaresce dezgust pentru ce vad in jur. Mai toti se plang de faptul ca duc o viata de rutina, ca nu mai e loc de surpriza, ca e greu sa te conectezi cu oameni de valoare care sa iti aduca pe cer o conversatie memorabila sau o experienta cool. Cei care sunt activi prin companii se plang de inertie, de faptul ca nu au oameni creativi si cu initiativa, ca echipele nu stiu sa lucreze impreuna, ca se sapa unii pe altii, ca politicile si injunghierile ii dezgusta si nu mai stiu ce sa faca. Bun…
Asta e momentul in care incep sa le sugerez unele variante in functie de subiectul “plangerii”, pe langa ce fac eu … din pacate nu am solutie la tot, asta ar mai lipsi. Cum intru in contact cu multi oameni si organizatii aflu de tot felul de oportunitati interesante cum ar fi: Scoala de Valori, Universitatea Alternativa, Impact HUB sau Nod Makerspace pentru a numi doar cateva din ele.
Oamenii se bucura, zic “uau ce fain”, ce bine ca am aflat de X si Y, ma pun pe treaba si fac ceva. Ete fasss! Cateva luni mai tarziu port aceeasi conversatie si nici nu imi mai vine sa o duc pana la capat.
Nu-i vorba ca oamenii sunt rai sau prosti, dezinteresati sau lenesi … chiar nu e cazul. Ma da’ nu si-ar asuma un minim de risc pentru a schimba ceva! Daca ar putea cineva sa vina si sa isi asume responsabilitatea unei schimbari, mai ales sa ia o decizie in locul lor … ar fi perfect!
Am tot incercat sa inteleg fenomenul si cred ca avem de a face cu niste combinatii letale care ne imobilizeaza corpul si ne infiereaza mintea. Amestecul cu pricina e format din viata la oras, rutina, lipsa de miscare, comoditate, reducerea masiva a conexiunilor umane in favoarea prieteniilor de pe Facebook si mai ales obiceiurile al naibii de proaste pe care ni le-am format in timp si de care nu stim cum sa scapam.
… si eu in continuare raman perplex dar nu tocmai mirat. Trebuie ca sunt si eu defect si ar ar fi cazul sa imi vad numa’ de ale mele dar ma mananca in fund si nu pot sa tac!
